Definiția cu ID-ul 883784:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NEPRIHĂNIRE s. f. Calitate a ceea ce este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur; curățenie, puritate; spec. castitate. – Pref. ne- + prihănire (înv. „păcat, vină” < prihană).