NEPĂTRUNS, -Ă, nepătrunși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi pătruns sau străbătut, în care nu se poate pătrunde (cu piciorul, cu privirea), impenetrabil; des, compact. Bezna era nepătrunsă. DUMITRIU, N. 41. Noaptea fu mai nepătrunsă și pustie. C. PETRESCU, C. V. 268. ♦ Fig. Tainic, misterios, neînțeles, necunoscut. Acea putere nepătrunsă a spiritului, pe care o numim imaginațiune. CARAGIALE, O. II 144.