NEROZIE, nerozii, s. f. 1. Prostie, neghiobie. Ochii lui erau plini de o superstițioasă nerozie. EMINESCU, N. 39. Deșertăciunea face pre oameni să-și sape nerozia în piatră. NEGRUZZI, S. I 315. Prostia și nerozia Se rudesc cu nebunia. PANN, P. V. I 80. 2. (Concretizat) Faptă prostească; greșeală. Abia acum îmi dau seama că fac o nerozie. SAHIA, N. 25.