nerușinat, ~ă [At: CORESI, L. 515/16 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + rușinat] 1 a (Îvr) Care nu s-a făcut de rușine. 2 a (Îvr) Care nu trebuie să se rușineze. 3 a (Îvr) Demn. 4-5 smf, a (Om) lipsit de rușine, de bună-cuviință Si: impertinent, insolent, neobrăzat (1-2), obraznic, (înv) nerușinos (2-3). 6-7 smf, a (Om) imoral. 8 a Care denotă nerușinare (1).