nesăbuit¹, ~ă [At: (a. 1824) URICARIUL, V, 186/23 / V: (reg) ~băduit / Pl: ~iți, ~e / E: cf mg szabadni] 1-2 smf, a (Om) lipsit de judecată în acțiuni Si: imprudent, nechibzuit, necugetat, nesocotit. 3 a (D. acțiunile, faptele etc. oamenilor) Care denotă lipsă de judecată. 4 a (Pex) Lipsit de sens Si: absurd. 5 a (Pex) Cu totul exagerat Si: deplasat. corectat(ă)