nevătămat, ~ă a [At: CORESI, EV. 93 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + vătămat] 1 (D. ființe sau părți ale corpului lor; îcr viu, întreg) Teafăr. 2 (Spc) Care nu este lovit sau rănit. 3 (Pan; d. obiecte) Fără nici o lovitură sau stricăciune. 4 (Înv) Neclintit (7). 5 (Înv; fig) Cinstit. 6 (Înv; fig) Imparțial.