NEÎMBLÎNZIT, -Ă, neîmblînziți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi îmblînzit (v. crunt, cumplit, violent); (despre animale) sălbatic, nedomesticit. Începu goana, urmărirea neîmblînzită, poticnirile prin zăpadă. DUMITRIU, N. 215. Pe-atunci dușmanul neîmblînzit era leahul. SADOVEANU, O. I 247.