NEȘTIUT², -Ă, neștiuți, -te, adj. Care nu e știut, necunoscut; tainic. Cei doi drumeți coborîră prin rîpi, pe poteci neștiute și îngropate în zăpadă. DUMITRIU, N. 209. Acum parcă pentru-ntîia dată, În hărțile cu neștiute nume, El vede, vie, o întreagă lume De viață și de pace însetată. D. BOTEZ, F. S. 21. ♦ (Substantivat, n.) Neant, gol. Mă gîndesc la trecut... Toate s-au dus, s-au scufundat în neștiut. SADOVEANU, O. VII 191.