opțiuni
info
Varianta ngrijorat este o formă elidată a lui îngrijorat,îngrijora.
  • info
2 intrări
24 de definiții

Explicative DEX

ÎNGRIJORA, îngrijorez, vb. I. Tranz. și refl. A inspira sau a simți neliniște, grijă, teamă; a (se) neliniști, a (se) alarma, a (se) îngriji, a se îngrija. [Var.: (Înv.) îngrijura vb. I] – În + grijă + suf. -ura.

ÎNGRIJORA, îngrijorez, vb. I. Tranz. și refl. A inspira sau a simți neliniște, grijă, teamă; a (se) neliniști, a (se) alarma, a (se) îngriji, a se îngrija. [Var.: (Înv.) îngrijura vb. I] – În + grijă + suf. -ura.

ÎNGRIJORAT, -Ă, îngrijorați, -te, adj. Cuprins de griji; neliniștit, alarmat, îngrijat. – V. îngrijora.

ÎNGRIJORAT, -Ă, îngrijorați, -te, adj. Cuprins de griji; neliniștit, alarmat, îngrijat. – V. îngrijora.

ÎNGRIJURA vb. I v. îngrijora.

ÎNGRIJURA vb. I v. îngrijora.

îngrijora [At: DIONISIE, C. 191 /V: (înv) ~jura / Pzi: ~rez / E: în- + grijă + -ura] 1-2 vtr (A inspira sau) a simți neliniște, grijă, teamă Si: a (se) alarma, a (se) îngrija (1-2), a (se) îngriji (7-8), a (se) îngrijui (1-2), a (se) neliniști.

îngrijorat2, ~ă a [At: BENIUC, V. 24 / V: ~jur~ / Pl: ~ați, ~e / E: îngrijora] Cuprins de griji Si: alarmat, îngrijat2, neliniștit.

îngrijorat1 sn [At: DA ms / V: ~jur~ / Pl: (rar) ~uri / E: îngrijora] Îngrijorare.

îngrijura v vz îngrijora

îngrijurat1 sn vz îngrijorat1

îngrijurat2, ~ă a vz îngrijorat2

ÎNGRIJORA, îngrijorez, vb. I. Tranz. A pricinui cuiva griji, neliniște, teamă; a neliniști. Mă îngrijorează mult starea sănătății tale. ♦ Refl. A intra la griji, a se neliniști, a se alarma. Mă îngrijoram pentru tine. C. PETRESCU, A. R. 26.

ÎNGRIJORAT, -Ă, îngrijorați, -te, adj. Cuprins de griji, neliniștit, alarmat. Îngrijorați de norii ce întunecă apusul, Nu vă mai gîndiți la zilele frumoase. BENIUC, V. 24. Bătrînii erau tăcuți și îngrijorați. SADOVEANU, O. VII 130. Cucoanele sînt îngrijorate. Ambii adversari par să fi murit în luptă. ARGHEZI, P. T. 134.

A SE ÎNGRIJORA mă ~ez intranz. A fi cuprins de grijă; a intra la griji; a se neliniști; a se agita; a se frământa. /în + grijă

A ÎNGRIJORA ~ez tranz. A face să se îngrijoreze; a neliniști. /în + grijă

îngrijurat a. foarte îngrijat.

îngrijorát, -ă adj. Munt. Îngrijat, neliniștit.

îngrijoréz v. tr. Vest. Umplu de grijă, de neliniște. V. refl. Mă umplu de grijă. – Vechĭ -urez.

Ortografice DOOM

îngrijora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngrijorez, 3 îngrijorează; conj. prez. 1 sg. să îngrijorez, 3 să îngrijoreze

îngrijora (a ~) vb., ind. prez. 3 îngrijorează

îngrijora vb., ind. prez. 1 sg. îngrijorez, 3 sg. și pl. îngrijorează

Sinonime

ÎNGRIJORA vb. 1. a (se) alarma, a (se) frământa, a (se) intriga, a (se) neliniști, a (se) speria, a (se) tulbura, (livr.) a (se) impacienta, (reg.) a (se) îngrija, (înv.) a (se) îngriji, a (se) lărmui. (Îl ~ întârzierea lui.) 2. a se neliniști, a se teme, (înv.) a se griji. (Nu trebuie să te ~ de soarta lui.) 3. v. păsa.

ÎNGRIJORAT adj. 1. alarmat, intrigat, neliniștit, (livr.) impacient, impacientat, (înv.) îngrijit. (Om ~.) 2. neliniștit, (livr.) anxios. (O figură ~.)

ÎNGRIJORA vb. 1. a (se) alarma, a (se) frămînta, a (se) intriga, a (se) neliniști, a (se) speria, a (se) tulbura, (livr.) a (se) impacienta, (reg.) a (se) îngrija, (înv.) a (se) îngriji, a (se) lărmui. (Îl ~ întîrzierea lui.) 2. a se neliniști, a se teme, (înv.) a se griji. (Nu trebuie să te ~ de soarta lui.) 3. a se neliniști, a-i păsa, a se sinchisi, (prin Mold.) a bindisi. (Nu se ~ de nimeni și de nimic.)

ÎNGRIJORAT adj. 1. alarmat, intrigat, neliniștit, (livr.) impacient, impacientat, (înv.) îngrijit. (Om ~.) 2. neliniștit, (livr.) anxios. (O structură ~.)

Antonime

A (se) îngrijora ≠ a (se) liniști

Intrare: îngrijora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngrijora
  • ‑ngrijora
  • îngrijorare
  • ‑ngrijorare
  • îngrijorat
  • ‑ngrijorat
  • îngrijoratu‑
  • ‑ngrijoratu‑
  • îngrijorând
  • ‑ngrijorând
  • îngrijorându‑
  • ‑ngrijorându‑
 singular plural
  • îngrijorează
  • ‑ngrijorează
  • îngrijorați
  • ‑ngrijorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngrijorez
  • ‑ngrijorez
 (să)
  • îngrijorez
  • ‑ngrijorez
  • îngrijoram
  • ‑ngrijoram
  • îngrijorai
  • ‑ngrijorai
  • îngrijorasem
  • ‑ngrijorasem
a II-a (tu)
  • îngrijorezi
  • ‑ngrijorezi
 (să)
  • îngrijorezi
  • ‑ngrijorezi
  • îngrijorai
  • ‑ngrijorai
  • îngrijorași
  • ‑ngrijorași
  • îngrijoraseși
  • ‑ngrijoraseși
a III-a (el, ea)
  • îngrijorează
  • ‑ngrijorează
 (să)
  • îngrijoreze
  • ‑ngrijoreze
  • îngrijora
  • ‑ngrijora
  • îngrijoră
  • ‑ngrijoră
  • îngrijorase
  • ‑ngrijorase
plural I (noi)
  • îngrijorăm
  • ‑ngrijorăm
 (să)
  • îngrijorăm
  • ‑ngrijorăm
  • îngrijoram
  • ‑ngrijoram
  • îngrijorarăm
  • ‑ngrijorarăm
  • îngrijoraserăm
  • ‑ngrijoraserăm
  • îngrijorasem
  • ‑ngrijorasem
a II-a (voi)
  • îngrijorați
  • ‑ngrijorați
 (să)
  • îngrijorați
  • ‑ngrijorați
  • îngrijorați
  • ‑ngrijorați
  • îngrijorarăți
  • ‑ngrijorarăți
  • îngrijoraserăți
  • ‑ngrijoraserăți
  • îngrijoraseți
  • ‑ngrijoraseți
a III-a (ei, ele)
  • îngrijorează
  • ‑ngrijorează
 (să)
  • îngrijoreze
  • ‑ngrijoreze
  • îngrijorau
  • ‑ngrijorau
  • îngrijorară
  • ‑ngrijorară
  • îngrijoraseră
  • ‑ngrijoraseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngrijura
  • ‑ngrijura
  • îngrijurare
  • ‑ngrijurare
  • îngrijurat
  • ‑ngrijurat
  • îngrijuratu‑
  • ‑ngrijuratu‑
  • îngrijurând
  • ‑ngrijurând
  • îngrijurându‑
  • ‑ngrijurându‑
 singular plural
  • îngrijurează
  • ‑ngrijurează
  • îngrijurați
  • ‑ngrijurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngrijurez
  • ‑ngrijurez
 (să)
  • îngrijurez
  • ‑ngrijurez
  • îngrijuram
  • ‑ngrijuram
  • îngrijurai
  • ‑ngrijurai
  • îngrijurasem
  • ‑ngrijurasem
a II-a (tu)
  • îngrijurezi
  • ‑ngrijurezi
 (să)
  • îngrijurezi
  • ‑ngrijurezi
  • îngrijurai
  • ‑ngrijurai
  • îngrijurași
  • ‑ngrijurași
  • îngrijuraseși
  • ‑ngrijuraseși
a III-a (el, ea)
  • îngrijurează
  • ‑ngrijurează
 (să)
  • îngrijureze
  • ‑ngrijureze
  • îngrijura
  • ‑ngrijura
  • îngrijură
  • ‑ngrijură
  • îngrijurase
  • ‑ngrijurase
plural I (noi)
  • îngrijurăm
  • ‑ngrijurăm
 (să)
  • îngrijurăm
  • ‑ngrijurăm
  • îngrijuram
  • ‑ngrijuram
  • îngrijurarăm
  • ‑ngrijurarăm
  • îngrijuraserăm
  • ‑ngrijuraserăm
  • îngrijurasem
  • ‑ngrijurasem
a II-a (voi)
  • îngrijurați
  • ‑ngrijurați
 (să)
  • îngrijurați
  • ‑ngrijurați
  • îngrijurați
  • ‑ngrijurați
  • îngrijurarăți
  • ‑ngrijurarăți
  • îngrijuraserăți
  • ‑ngrijuraserăți
  • îngrijuraseți
  • ‑ngrijuraseți
a III-a (ei, ele)
  • îngrijurează
  • ‑ngrijurează
 (să)
  • îngrijureze
  • ‑ngrijureze
  • îngrijurau
  • ‑ngrijurau
  • îngrijurară
  • ‑ngrijurară
  • îngrijuraseră
  • ‑ngrijuraseră
Intrare: îngrijorat
îngrijorat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngrijorat
  • ‑ngrijorat
  • îngrijoratul
  • îngrijoratu‑
  • ‑ngrijoratul
  • ‑ngrijoratu‑
  • îngrijorată
  • ‑ngrijorată
  • îngrijorata
  • ‑ngrijorata
plural
  • îngrijorați
  • ‑ngrijorați
  • îngrijorații
  • ‑ngrijorații
  • îngrijorate
  • ‑ngrijorate
  • îngrijoratele
  • ‑ngrijoratele
genitiv-dativ singular
  • îngrijorat
  • ‑ngrijorat
  • îngrijoratului
  • ‑ngrijoratului
  • îngrijorate
  • ‑ngrijorate
  • îngrijoratei
  • ‑ngrijoratei
plural
  • îngrijorați
  • ‑ngrijorați
  • îngrijoraților
  • ‑ngrijoraților
  • îngrijorate
  • ‑ngrijorate
  • îngrijoratelor
  • ‑ngrijoratelor
vocativ singular — —
plural — —
îngrijurat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngrijurat
  • ‑ngrijurat
  • îngrijuratul
  • îngrijuratu‑
  • ‑ngrijuratul
  • ‑ngrijuratu‑
  • îngrijurată
  • ‑ngrijurată
  • îngrijurata
  • ‑ngrijurata
plural
  • îngrijurați
  • ‑ngrijurați
  • îngrijurații
  • ‑ngrijurații
  • îngrijurate
  • ‑ngrijurate
  • îngrijuratele
  • ‑ngrijuratele
genitiv-dativ singular
  • îngrijurat
  • ‑ngrijurat
  • îngrijuratului
  • ‑ngrijuratului
  • îngrijurate
  • ‑ngrijurate
  • îngrijuratei
  • ‑ngrijuratei
plural
  • îngrijurați
  • ‑ngrijurați
  • îngrijuraților
  • ‑ngrijuraților
  • îngrijurate
  • ‑ngrijurate
  • îngrijuratelor
  • ‑ngrijuratelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngrijora, îngrijorezverb

  • 1. A inspira sau a simți neliniște, grijă, teamă; a (se) neliniști, a (se) alarma, a (se) îngriji, a se îngrija. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: agita alarma frământa neliniști îngrija îngriji antonime: liniști
    • format_quote Mă îngrijorează mult starea sănătății tale. DLRLC
    • format_quote Mă îngrijoram pentru tine. C. PETRESCU, A. R. 26. DLRLC
etimologie:
  • În + grijă + -ura. DEX '09 DEX '98

îngrijorat, îngrijoratăadjectiv

  • 1. Cuprins de griji. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: alarmat neliniștit îngrijat
    • format_quote Îngrijorați de norii ce întunecă apusul, Nu vă mai gîndiți la zilele frumoase. BENIUC, V. 24. DLRLC
    • format_quote Bătrînii erau tăcuți și îngrijorați. SADOVEANU, O. VII 130. DLRLC
    • format_quote Cucoanele sînt îngrijorate. Ambii adversari par să fi murit în luptă. ARGHEZI, P. T. 134. DLRLC
etimologie:
  • vezi îngrijora DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.