NICICUM, adv. De loc, de fel, în nici un chip, în nici un caz; nicidecum, (învechit și popular) nicicît (1), necum (I), (regional) nicidecît, nicicacum. Cela, ce va apuca, ce să dzice, va răpi pre vre o muiare, ce va fi giuruită altui bărbat, nicum (nice cum MUNT.) ca să să poată cununa cu dănsa. PRAV. 182, cf. 165. Cela ce va veni la mine, nece cum nu va flămânzi. n. test. (1648), 113^r/11. Nu l-au putut să-l plece cu de acest fel de cuvinte nicicum. Ist. ț. r. 21. Mai aduce Topeltin în poveste și pe un Ioan Zamoski, care zice și tăgăduiaște, cum valahii, adecăte rumânii, nicicum nu pot fi rămășiță din romani. c. cantacuzino, cm i, 37. Era om viteaz, și multe războaie au făcut... nicicum nu să așăza, și, norocul slujîndu-i, pre mai mulți biruia. R. popescu, cm i, 250, cf. 443. Turcii brăileni n-au vrut să meargă la judecată nicicum. R. greceanu, cm ii, 70, cf. 57, 109. Ah! aceasta nu-mi place nicicum! kotzebue, u. 12^v/14. Înse în părțile noastre, întun[e]cimi de lună nu vor fi nicicum. ar (1832), 8²/10. Cum pute să facă un lucru ce nici cum il știe? drăghici, r. 142/18, cf. 162/18. 2,04 însămnează 2 întregi, nicicum zăcini, 4 sutini. asachi, e. i, 53/12. Nu eram isteț, Nu mă chema nicicum. arghezi, f. 42, cf. ARH. FOLK. III, 83, ALR I 320/840, ALR SN v h 1 484/2. Buretele pînă nu-l storci, apă din el nicicum scoți, se spune despre cei zgîrciți care nu dau nimic de bună voie. cf. zanne, p. iii, 34. Toba, cu o lovitură numai, nicicum îți cîntă, se spune despre cei pe care pedepsele mici nu-i îndreaptă. cf. id. ib. iv, 665. – Scris și: nici cum. – Și: (învechit și regional) nicecum, (învechit) nececum adv. – Nici¹ + cum.