NICĂIERI adv. (Și în forma nicăiri; de obicei în propoziții negative) În nici un loc, în nici o parte. Ilie Zăganu era acasă; nu plecase încă nicăieri. MIHALE, O. 161. Umblară ceasuri întregi, dar ființă vie nu găsiră pe nicăieri. POPESCU, B. II 87. Se ițește el pe colo, se ițește pe dincolo, dar pace bună! iezii nu-s nicăiri! CREANGĂ, P. 24. ◊ (Cu elipsa verbului) Caut-o în sus, caut-o în jos, capra nicăiri. ISPIRESCU, L. 135. Se trezi pe cînd mijea de ziuă. Cînd colo iepele nicăieri. EMINESCU, N. 20. – Variante: nicăierea, nicăiri, nicăirea (ANGHEL-IOSIF, C. M. II 11, COȘBUC, P. I 125), nicăiurea (CREANGĂ, P. 135), nicăiuri (SBIERA, P. 55) adv.