NIMENI pron. neg. Nici o persoană, nici un om. Copilul se ridică și, fără să se uite la nimeni, porni pe uliță în sus. REBREANU, R. II 33. Mă cuprinde dor adînc de țară Și n-am pe nimeni să-mi potoale dorul. IOSIF, P. 22. Taina voastră-n veci de veci La nimeni n-o s-o spui! COȘBUC, P. I 232. Nimeni nu o știa de unde este și cine este. NEGRUZZI, S. I 43. – Forme gramaticale: gen.-dat. nimănui și (regional) nimărui (ALECSANDRI, P.I 81), (învechit) nimului (GHICA, A. 728). – Variante: nime (HASDEU, R. V. 123, EMINESCU, O. I 55), nimene (CREANGĂ, A. 200, EMINESCU, O. I 55), nimenea (BENIUC, V. 59, SADOVEANU, P. M. 47, ANGHEL, PR. 7), (regional) nimine (RUSSO, O. 28) pron. neg.