nimerit, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 35^v/5 / V: nem~ / Pl: ~iți, ~e / E: nimeri] 1 a Care a fost descoperit din întâmplare. 2 a Care a fost găsit, în urma alegerii din mai multe posibilități, astfel încât să corespundă adevărului sau necesității. 3 a Ghicit. 4-5 a Care a fost judecat (bine sau) rău. 6 a Care se întâmplă într-un mod incidental. 7 a Care a sosit undeva, pe neașteptate, din întâmplare. 8 a Care a izbutit să ajungă la locul dorit. 9 a Care a fost atins cu un obiect aruncat sau cu un proiectil. 10 a (Spc; d. țintă) Atins. 11-12 av, a (În mod) potrivit. 13 a Reușit. 14-15 av, a (În mod) judicios. 16 sm (Îvr) Om venit din altă parte, străin de loc Si: nemernic (1), venetic. 17 sn (Îlav) Pe ~e La întâmplare. 18 sn (Îal) Printr-un noroc.