NIMICIRE s. f. Acțiunea de a nimici; distrugere, desființare, prăpădire, exterminare. În suflet simți o zdruncinare, urmată de o dorință vagă de nimicire. REBREANU, P. S. 154. O! lege-a nimicirii, o, lege nemiloasă! Cînd, cînd s-a toci oare a vremii lungă coasă! ALECSANDRI, P. III 281.