NINSOARE, ninsori, s. f. 1. Faptul de a ninge; căderea zăpezii. De 24 de ceasuri ninge-ntr-una – ninsoare deasă, ninsoare repede, ninsoare grea, ninsoare bogată, stăruitoare, neîntreruptă. CARAGIALE, O. VII 126. O dă în frig și ninsoare cumsecade. CREANGĂ, A. 30. Ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Strălucește. ALECSANDRI, O. 168. Dacă nu e ploaie, fie și ninsoare (= la nevoie să ne mulțumim și cu mai puțin). ◊ Fig. Te văd ca o umbră de-argint strălucită... Suind, palid suflet, a norilor schele, Prin ploaie de raze, ninsoare de stele. EMINESCU, O. I 37. 2. Zăpadă, nea, omăt. Sub troiane de ninsoare zace stîncă, zace val. MACEDONSKI, O. I 163. Mirele-și pusă cămașă de tort de raze de lună, brîu de mărgăritare, manta albă ca ninsoarea. EMINESCU, N. 29. Eu răzbăteam iute troieni de ninsori. ALECSANDRI, P. I 221. ◊ (În comparații și metafore) Dar și în părul meu sălbatic A prins ninsoarea firelor de-argint. BENIUC, V. 38. Acolo stă la masa lungă, albă, Bătrînul zeu cu barba de ninsoare. EMINESCU, O. IV 87. Stelele sclipeau în aer ca o ninsoare de diamanturi. ALECSANDRI, T. 1212.