NODUL s. m. 1. (Med.) Umflătură, tumoare, nod (II 4), nodozitate (2), (popular) ghindură. În cazurile observate de mine, sferulele nu se găseau de regulă în mijlocul nodulelor. babeș,o. a. i, 118. După infecție, apare pe piele un nodul. ygrec, m. n. 47. Apar „erupții nupțiale” sub forma unor mici nodule albe pe cap și pe laturele corpului. c. antonescu, p. 60, cf. dl, DM, DN. 2. (Geol.) Mică masă de piatră cuprinsă într-o rocă mai puțin dură. cf. alexi, w., cade. Peste „seria de Iacila” se dispun concordant depozite calcaro-grezoase sau calcaro-marnoase, albe sau gălbui, care conțin adesea nodule de silex. geologia, 61. Se întîlnește [în Bucegi]... un banc de calcar brun, ...foarte bogat în nodule feruginoase. oncescu, g. 135. – pl.: noduli și (n.) nodule. – Și : (rar) nodulă s. f. alexi, w., cade. – Din fr. nodule.