NOEMĂ s.f. 1. (În filozofia fenomenologică a lui Husserl) Termen care desemnează obiectul gîndirii, conținutul ideii, datul intuiției, conținutul unei propoziții. 2. (Lingv.) Semnificatul unui glosem. [Pron. no-e-. / cf. fr. noème, gr. noema – gînd, percepție < noein – a gîndi].