noi, s.n. – (reg.; înv.; mag.) 1. Picuri de rouă. 2. Stropi de apă de pe roata morii; ziori. Termenul s-a conservat doar în incantațiile descântecelor și în practicile magice. Mai are sensul de „apă neîncepută”. Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei în expr. am strâns noi = am descântat stingând cărbuni (Grai. rom., 2000; Plăiuț). – Et. nec. (MDA); probabil în relație cu lat. novus „nou, tânăr, proaspăt” > rom. nou, cu același sens.