NOIAN (pl. -anuri) sn. 1 Întindere nemărginită de apă, mare, ocean: ca o pasăre voioasă... sboară peste hotarele orizontului, se cufundă în ~ul mărilor (ALECS.) ¶ 2 Ⓕ Cantitate nemărginită, mulțime fără număr, întindere imensă, imensitate: de-acum am intrat fără speranță într’un ~ de năcazuri (GN.); stradele nepavate... ce trec prin ~ul de case mici și rău zidite (EMIN.); ~ul de vorbe ce zilnic se tipăresc și se aruncă în public (VLAH.) ¶ 3 Ⓕ Abis: aștept numai să mă spovedesc, apoi să intru în ~ul veciniciei (NEGR.); ca un glob nemernic pierdut în ~ul întunericului (GN.).