Definiția cu ID-ul 503885:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
noimă (noime), s. f. – Sens, logică, bun-simț. – Mr. noimă, megl. noimă „semnal”. Ngr. νόημα (Cihac, II, 679; Gáldi 213), cf. alb. noimë. Sec. XVIII.