Non omnis moriar (lat. „Nu voi muri de tot”) – Într-una din odele sale (a 30-a din cartea a treia, versul 6), Horațiu (același Horațiu, care a spus în primul vers din aceeași odă: exegi monumentunm aere perennius), vorbind despre sine, afirmă: non omnis moriar! Prin acest „nu voi muri de tot” se înțelege că va lăsa posterității opera sa care va fi nemuritoare și va aminti de numele lui. În scrierile multor clasici ai literaturii universale putem întîlni acest vers rostit de diferite personaje care, socotindu-l prea cunoscut, nici nu mai menționează că e de la Horațiu cetire. George Coșbuc și-a intitulat Non omnis moriar panegiricul în versuri scris la moartea filologului ardelean Timotei Cipariu. LIT.