normoblast sn [At: DN³ / Pl: ?^[1] / E: fr normoblaste] Globulă roșie nedezvoltată din măduva hematopoietică, care în cazul anemiei poate ajunge și în sânge.

NORMOBLAST s.n. Globulă roșie nedezvoltată din măduva hematopoietică, care, în cazul anemiei, poate ajunge și în sînge. [< fr. normoblaste, cf. gr. norma – regulă, blastos – vlăstar].

NORMOBLAST s. n. globulă roșie nucleată din măduva hematopoietică, care dă naștere eritrocitului. (< fr. normoblaste)

NORMO- „normal”. ◊ L. norma „lege, regulă, model” > fr. normo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. normo-. □ ~blast (v. -blast), s. n., globulă roșie nedezvoltată care se găsește în mod normal în măduva hematopoietică; ~cit (v. -cit), s. n., globulă roșie adultă care provine dintr-un normoblast; ~cromazie (v. -cromazie), s. f., reacție normală la colorant, prezentată de o celulă sau de un țesut organic; ~drom (v. -drom), adj., (despre o contracție cardiacă) care se propagă în sens normal; ~tip (v. -tip), s. n., persoană normală, echilibrată funcțional și structural; ~topie (v. -topie), s. f., localizare normală a formațiunilor anatomice.

NORMOBLÁST (< fr. {i}; {s}; lat. norma „regulă” + gr. blastos „mugure”) s. n. Globulă roșie imatură, nucleată, care se găsește în mod normal în măduva hematopoetică, fiind precursoarea imediată a eritrocitului la om. În unele cazuri patologice (ex. anemii hemolitice), n. poate ajunge în sângele circulant.