normă sf [At: AȘEZ. 34/6 / Pl: ~me / E: lat norma, fr norme, rs норма, ger Norm] 1 (Trs; înv) Învățătură elementară. 2 Regulă, directivă, îndrumare etc. fixată prin lege. 3 Ordine fixată prin uz, recunoscută ca obligatorie sau recomandabilă Si: obicei, canon. 4 (Est) Regulă a creației artistice. 5 (Îs) ~ morală sau etică Regulă privitoare la modul de comportare a omului în societate, la obligațiile sale față de ceilalți oameni și față de societate. 6 (Îs) ~ juridică Regulă de conduită cu caracter general și impersonal, emisă de organele de stat competente, a cărei respectare este asigurată prin constrângere. 7 (Spt) Totalitate a condițiilor pe care trebuie să le îndeplinescă un sportiv pentru a putea obține un titlu, o calificare etc. 8 Criteriu de apreciere, de reglementare Si: îndreptar. 9 (Șîs ~ de producție, ~ de muncă) Cantitate de lucru sau sarcină de muncă ce trebuie să fie efectuată de cineva într-o unitate de timp. 10 (Ccr; îas) Produs realizat într-o unitate de timp. 11 (Îs) ~ de timp Timp necesar cuiva pentru executarea unei operații, a unui produs etc. (în condițiile specifice date). 12 (Îs) ~ tehnică Normă stabilită prin mijloace științifice, pe baza unor condiții tehnice date, pentru îndeplinirea unui proces tehnologic. 13 (Îs) ~ de consum Cantitate de material, de combustibil etc. necesară pentru efectuarea unui proces de producție și care nu trebuie depășită. 14 (Îs) ~ de hrană Necesar de substanțe nutritive al unui animal pe timp de 24 de ore. 15 Cifră cu care se numerotează colile unei tipărituri (și care se culege pe prima pagină a fiecărei coli, de obicei cu un corp de literă mai mic decât restul textului). 16 (Mat) Număr pozitiv care se asociază anumitor mărimi matematice și care generalizează proprietățile, valorile absolute ale numerelor și ale modulului numerelor complexe.