NOTARE¹ s. f. Faptul de a nota¹. 1. Însemnare, înregistrare, consemnare, notație (1). cf. nota¹ (1). cf. polizu, pont-briant, d., barcianu, v., alexi, w. Au adus în notarea graiului viu aceeași preciziune a auzului, aceeași intuiție exactă a sintaxei vorbite, a vocabularului... care ne uimesc in proza lui Caragiale. vianu, a. p. 134. Multe din imaginile cele mai evocatoare ale poetului sînt obținute prin notarea unui epitet. id. s. 38, cf. id. m. 198. ♦ Mențiune privitoare la unele fapte juridice sau la drepturi personale, care se trece în cartea funciară, referitor la drepturile reale imobiliare înscrise în acea carte. v. intabulare. Transcrierea și înscrierea actelor în registrele respective și notarea sau intabularea lor în cărțile funciare se vor face numai după simpla cerere scrisă a Băncii de credit. leg. ec. PL 232, cf. der. 2. Calificare, apreciere cu ajutorul notelor (I 5) sau al calificativelor; notație (2). cf. nota¹ (3). Caiet pentru notarea elevilor. 3. Indicare, marcare, reprezentare prin semne grafice, simboluri etc.; notatie (3). cf. nota¹ (4). Actuala ortografie a Academiei nu mai prevede notarea accentului. iordan, g. 35. 4. Luare de note (I 1); p. ext. notă (I 1). Textul prezent va fi complectat... cu alte multe notări. arghezi, b. 14. Scoase... carnetul, îl răsfoi și-l desfăcu acolo unde-și făcuse notările. mihale, o. 78. – pl.: notări. – v. nota¹.