NUC (< nucă) s. m. Arbore din familia juglandaceelor, înalt de 18-20 m, cu frunze penat-compuse cu 5-9 foliole late, eliptice, și fructul o drupă su sămânța comestibilă (Juglans regia). Frunzele și cojile de nuci au variate întrebuințări în medicina tradițională (în diabet, ca tonic, pentru combaterea sudorației și a diareii etc.). Cojile verzi și frunzele sunt folosite la vopsirea fibrelor naturale într-o gamă largă de nuanțe. Lemnul de n. este folosit în ind. mobilei.