nutreț sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 66/11 / V: (îvp) năt~, not~, (reg) motrieț, nit~, notrieț, notriț, ~ă sf / Pl: ~uri, (îvp) ~e / E: ml nutricium] 1 Hrană de origine vegetală sau (rar) animală pentru alimentarea animalelor domestice erbivore Si: furaj, (reg) nutriment (3), notrete. 2 (Reg; îe) A-i pune (cuiva) ~ pe darac A căuta să facă rău cuiva, prefăcându-se că-i voiește binele. 3 (Îvp; pgn) Hrană pentru animale. 4 (Îvr) Valoare nutritivă a unui aliment. 5 (Îvr) Hrănire.