Definiția cu ID-ul 503575:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
năbuși (năbușesc, năbușit), vb. – 1. A sufoca. – 2. A reteza, a suprima. – Var. înăbuși cu der. Sb. nabušiti „a fi umflat” (Mikloscih, Slaw. Elem., 16; Tiktin; Candrea). – Der. năbușeală, s. f. (sufocare; zăpușeală); năbușitor, adj. (care sufocă; dogoritor).