năprăti vr [At: DLR / Pzi: ~tesc / E: srb napratiti] (Reg) 1 A se repezi asupra cuiva cu intenții agresive. 2 A insista în mod exagerat pe lângă cineva. 3 (D. boli) A copleși pe cineva.

NĂPRĂTI vb. v. arunca, azvârli, năpusti, năvăli, precipita, repezi, sări, tăbărî, zvârli.

năprăti vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRECIPITA. REPEZI. SĂRI. TĂBĂRÎ. ZVÎRLI.

năprăti, năprătesc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se năpusti. 2. a insista. 3. (despre boli) a copleși, a covârși.

NĂPRĂTI vb. IV. Refl. (Regional) A se năpusti (2). com. din oravița, cf. lexic reg. 49. ♦ A insista în mod exagerat pe lîngă cineva să facă ceva, a se pune pe capul cuiva. Ioan s-a năprăcit în capul meu să-i dau carul să-și aducă lemne. h xviii 274, cf. 161. ♦ (Despre boli) A copleși, a covîrși pe cineva. La femei, cînd sînt așa bolnave de nu mai are leac, se zice că „al mai rău s-a năprăcit pe ele”. hem 654. S-o năprăcit o boală pe el. l. costin, gr. băn. 144. Noauădză șî noauă dă posituri, Noauădză șî noauă d-aducături... Să năprătsiră Șî la cutare veńiră, arh. folk. iii, 121. – prez. ind.: năprătesc. – Din scr. napratiti.