NĂPĂDIRE, năpădiri, s. f. Acțiunea de a năpădi; invazie, cotropire. Țara pustiindu-se adese de năpădirile dușmănești, domnii o împoporau cu prinșii ce luau de la vecinii lor. NEGRUZZI, S. I 193. ♦ (Despre ape) Revărsare, inundare. Ar fi încă bine, dacă această năpădire ar ține numai scurtă vreme. Apa rămîne însă pe vale. SLAVICI, O. I 55.