Definiția cu ID-ul 24841:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NĂTĂFLEȚ, -EAȚĂ, nătăfleți, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este lipsită de istețime, care nu știe să se descurce, pe care o înșală[1] cu ușurință toți; p. ext. (om) prost, tont, nătâng. [Var.: nătăflete adj., s. m.] – Probabil contaminare între nătărău și fleț. corectat(ă)
- Corectat în text forma incorectă înșeală. — Matei Gall