NĂVĂDI vb. IV. tranz. (Folosit și absol.) 1. (Învechit) A aduce, a mîna¹ (5). Că întră calul lu faraonu cu carele și cu călarii întru mare; și năvedi (măra v, adusă d) spr-inși Domnul apa mariei. psalt. 312, cf. coresi, ps. 410/1. 2. (Complementul indică firele de urzeală) A trece printre ițe și prin spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. Cf. lb. A să învețe a cînta în ghitară și n-a să știe a nevedi pînza. negruzzi, s. i, 299. Se îngrămădise... o mulțime de trebi pe capul mamei: niște sumane să le scoată din stative; altele să le nividească și să înceapă a le țese din nou. creangă, a. 62, cf. liuba-iana, m. 119. In ziua de Barbura... femeile se feresc... de a nu țese, de a nu năvădi ori coase. n. leon, Med. 153. Eu pe păreți pot urzi Și-amîndoi vom nevedi Și-i vedea ce pînz-a fi. marian, sa. 59. Cînd nividește pînza, de vine musafiri un barbat, ajunge batatură. șez. i, 153. Cînd războiul întindea Și pînza o nevedea, Cu brăglile cînd lovea, Toate firele rupea. hodoș, p. p. 199. Acela are o copilă cam proastă: Urza pînza pe după casă Și-o nivide printr-o leasă. Mat. folk. 1 471. A și urzit pînză, a învolt-o, a năvădit-o și a țesut-o, de a făcut chiar trîmbe. rădulescu-codin, î. 189, cf. 315. Ș-am arat, ș-am sămănat Cînepă... Ș-am urzit-o, Ș-am năvădit-o. păsculescu, l. p. 147. Pe părete oi urzi, Ș-amîndoi om nevedi. bîrlea, b. 63. (fig.) Furam zăpezii frăgezimea, Căldura primăverii-ntîie, Să năvădesc poema blîndă A mînii tale ce mîngîie. beniuc, c. p. 55. ◊ refl. pas. Sulul se rîdică și urzeala de pre dînsul se nevedește prin ițe, adecă se trec firile jumătate în sus și jumătate în jos. i. ionescu, m. 690. ◊ refl. impers. Prin unele părți se spune anumit că în aceste zile nu trebuie să se țese, să se năvădească sau să se coase. pamfile, s. t. 149. Fugi, junghi, Nu junghia, Pîn’s-a năvădi. Mat. folk. 1 600. – prez. ind.: năvădesc. – Și: (regional) năvedi, năveli (alr i 1 282/675), năbădi (ddrf), navădi (șăineanu, d. u.), nevădi (alr i 1 284/249, 354, 1 287/90, 350, 354), nevedi, neveli (ib. 1 282/675), nevidi (ib. 1 282/227, 573), nivedi (h x 357), nividi vb. IV. – Din v. sl. наводити.