năvălire sf [At: NECULCE, L. 332 / Pl: ~ri / E: năvăli] 1 Repezire asupra cuiva cu intenții agresive sau criminale Si: (înv) năbușeală (1). 2 (Mil) Atac. 3 (Mil) Invazie. 4 Năpustire asupra cuiva. 5 (Înv) Viteză. 6 (Înv) Grabă. 7 Revărsare abundentă și violentă a sângelui, a lacrimilor etc. 8 Înghesuială.