năzdrăván, -ă adj. (vsl. ne-sŭdravĭnŭ, nesănătos, adică „nebun, excentric, isteț”, infl. de năzdrăvenie, după bădăran, -ănie ș.a. V. sdravăn). Măĭestru, care are puterĭ supranaturale, care știe trecutu și viitoru: cal năzdrăvan (în poveștĭ). Cam nebun, excentric: da de unde aĭ maĭ venit și tu, măĭ năzdrăvane? – Și ne- (Vc.).