oțelit, ~ă a [At: CANTEMIR, HR. 142 / Pl: ~iți, ~e / E: oțeli] 1 (D. metale, obiecte de metal etc.) Întărit prin procesul de călire Si: călit, (reg) mischiat. 2 (Rar) De oțel (1). 3 Cu aspect, cu strălucire de oțel (1) Si: (rar) oțeliu. 4 (Fig) Fortificat. 5 (Fig) Încercat. 6 (Reg) Beat.