OARECUM adv. Întrucîtva, într-o măsură oarecare. V. cumva. Clipi din ochi, silindu-se oarecum să se trezească deplin. SADOVEANU, B. 24. La început, eram oarecum, într-un anumit sens, liniștit. CAMIL PETRESCU, U. N. 192. ◊ Expr. A-i fi (cuiva) oarecum = a-i fi greu, neplăcut, a-i fi rușine, a se jena. Mă mier că nu ți-i oarecum să-ți fie. CREANGĂ, P. 127. – Variantă: oareșicum (pronunțat oa-reși-) (VLAHUȚĂ, O. A. 138) adv.