OBADĂ (pl. -bezi, †-bede) sf. 1 Fie-care din bucățile de lemn încovoiat care, împreunate cu niște cuișoare de lemn, alcătuesc colacul roții (🖼 3372): lua stejarul cît de gros, îl îndoia cu mînile și-l făcea ~ de roată (NEGR.); în preajmă... erau aruncate obezi de roate, juguri de car, ghizduri (ODOB.) ¶ 2 pl. Două bucăți de lemn alăturate, prevăzute cu niște găuri, în care se închideau picioarele criminalilor, robilor, etc. la glezne, ca să-i împiedece de a fugi; pr. ext. cătuși: pentru greșala ce va face... îl va închide în temniță cu obede în picioare (PRV.-MB.); Țigani... vînduți la mezat ca pe vite... schingiuiți... puși în obezi (ALECS.); Și ducîndu-l în obezi La ispravnic cu dovezi (PANN); Ⓕ: sînt sublime momentele cînd un popor martir sfarmă obedele și cătușele tiraniei (CAR.); uneori se închideau și mîinile în obezi (🖼 3373) [vsl. o b e d ŭ].