obiect sn [At: ASACHI, ALGHEBRA 4^r/5 / V: (înv) oget, ~tum, objet, obje~ / P: o-biect / Pl: ~e și (înv) ~uri / E: lat obiectum, ger Objekt, fr objet] 1 (Îoc subiect) Element asupra căruia se îndreaptă o activitate. 2 (Îlav) La ~ Fără divagații inutile. 3 Fapt. 4 Chestiune. 5 Disciplină de studiu. 6 Scop. 7 Preocupare. 8 (Înv) Pricină. 9 (Înv) Mijloc de realizare Si: factor 10 Corp solid, de obicei prelucrat, care are o anumită destinație Si: lucru. 11 (Îs) ~ al muncii Lucru sau complex de lucruri asupra cărora acționează omul, în procesul de producție, direct sau cu ajutorul mijloacelor de muncă, pentru a le modifica potrivit nevoilor sale. 12 (Îs) ~ de inventar Tot ceea ce este sau poate fi inventariat. 13 (Flz; îoc subiect) Ceea ce se află în afara eului. 14-15 (Flz; îoc subiect) Lucru care afectează simțurile sau asupra căruia se îndreaptă gândirea. 16 (Grm) Complement.