obiectiv, ~ă [At: BĂLCESCU, M. V. 1 / P: o-biec~ / Pl: ~i, ~e / E: fr objectif, lat obiectivus] 1 a (Flz; îoc subiectiv) Care există în afara conștiinței omenești și independent de ea. 2 (Îs) Idealism ~ Aspect al idealismului care susține existența unei idei absolute, independente de conștiința omenească și prin dezvoltarea căreia ia naștere lumea materială. 3 a Care are însușirea de a reda realitatea în mod nefalsificat, detașat de impresii subiective Si: imparțial, nepărtinitor, (iuz) obiectivist (1). 4 a (Grm) Care se referă la obiectul direct sau indirect. 5-6 sn (Lentilă sau) sistem de lentile cu rolul de a forma, într-un aparat optic, imaginea unui obiect. 7 sn Porțiune de teren, localitate, fortăreață etc., care prezintă importanță din punct de vedere militar. 8 sn (Fig) Scop. 9 sn (Fig) Țintă. 10 sn (Ccr; șîs) ~ industrial Întreprindere, uzină, fabrică, cuprinsă în structura economiei naționale și care urmează să fie realizată sau care este în curs de realizare. 11 sn (Șîs) ~ turistic Loc, punct care prezintă interes pentru turiști.