Definiția cu ID-ul 37789:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OBORÎ, obor, vb. IV. Tranz. (Reg.) A doborî ceva sau a pune pe cineva la pământ; a omorî; fig. a scoate pe cineva dintr-un post, dintr-o demnitate prin diverse uneltiri. – Din sl. oboriti.