OBSEDA, pers. 3 obsedează, vb. I. Tranz. (Despre o imagine, o idee, un sentiment etc.) A urmări, a preocupa neîncetat, a stărui fără întrerupere în mintea cuiva. O problemă care... m-a obsedat mereu. CAMIL PETRESCU, U. N. 371. Luptă cu tine însuți, ca să alungi din minte imaginea care te obsedează. BART, E. 229. Cîte-un cuvînt frumos, sonor, îl obseda, îi umbla prin gură, enervant. VLAHUȚĂ, O. A. III 9.