OBSERVARE, observări, s. f. Acțiunea de a (se) observa și rezultatul ei. 1. Cercetare, scrutare, examinare. Observarea naturii. 2. (Rar) Observație, constatare, remarcă; p. ext. reflecție, considerație. Beizade îi tălmăci cu plăcere, numaidecît, observările filozofice ale șătrarului. SADOVEANU, Z. C. 41. Această observare este foarte puțin măgulitoare pentru ambiția mea de narator. ALECSANDRI, C. 82. Dacă ne încercăm a face oarecare observări asupra limbii noastre... n-avem nicidecum pretenția a fi priviți ca niște legiuitori. NEGRUZZI, S. I 337. 3. (Rar) Respectare (a unei legi, a unui obicei etc.).