ocazie sf [At: (a. 1803) FURNICĂ, I. C. 223 / V: (înv) ~iune, ~ion sn, ucazion sn / E: fr occasion, ger Okasion, lat occasio, -onis] 1 Prilej. 2 (Îla) De ~ Potrivit pentru o anumită împrejurare. 3-4 (Îlav) De ~ (Ivit) Întâmplător. 5-6 (Îal) Cumpărat sau vândut din întâmplare (în mod avantajos). 7 (Îlv) A da ~ (sau ~ii) (la sau, înv, de) A prilejui. 8 Festivitate. 9 (Olt; Mun; ccr) Mijloc de transport găsit din întâmplare.