OCHETE, ocheți, s. m. Inel metalic care întărește o gaură anume făcută într-o pînză de navă, într-o foaie de cort etc., înlocuind tivitura găurii, și prin care se poate introduce sau lega o frînghie subțire. ♦ (Regional) Ochi¹ (II 4). Își spînzură cuțitul la spate, într-un ochete de la brăcinarul nădragilor. GALACTION, O. I 299.