OCHIȘOR s. m. Diminutiv al lui ochi¹. 1. cf. ochi¹ (A I 1). Alergă la el cu ochișorii plini de lacrămi. MINEIUL (1776), 145 ^v1/18. Ochișorii ce slăvesc, De-mi și lipsesc din vedere, Cu gîndul tot îi privesc. CONACHI, P. 117. Mai deschide ochișorii, pe iubitul tău privește! NEGRUZZI, S. II, 9. De-aș avea o mîndrulică Cu ochișori de porumbică. ALECSANDRI, P. I, 3. Milostiva noastră doamnă, mînca-ți-ai ochișorii. ISPIRESCU, L. 63, cf. DDRF, BARCIANU. Neghiniță... avea niște ochișori ca două scîntei albastre. DELAVRANCEA, v. v. 37. Unde-i strălucesc iubitei, Pe vremea asta, ochișorii? IOSIF, T. 144. Deschise ochișorii mai mult. GÎRLEANU, L. 11. În ochișorii albaștri, fermecați... joacă așa o lumină lină. SADOVEANU, O. II, 532. Ochișorii lui, Mura cîmpului. ALECSANDRI, P. P. 3. Leliță, leliță, hăi! Dragi mi-s ochișorii tăi. MARIAN, SA. 7. 2. cf. ochi¹ (A I 2). Foaie verde bob năut, Lungu-i drumul și bătut; Nu-i bătut de car cu boi, Nici de turmele de oi, Ci de ochișorii mei. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 200, cf. 249. ◇ expr. A(-și) arunca ochișorii v. arunca. A face (sau a întoarce) ochișorii roată v. roată. 3. (În sintagma) Ochișori de vulpe = ochi de vulpe, galbeni, bani. Are în palmă să-i scuipe La ochișori d-ăi de vulpe. PANN, P. v. II, 128/16, cf. BARONZI, L. 149. 4. Numele a două plante erbacee (h III 243): a) scînteiuță (Anagallis arvensis). cf. BRANDZA, FL. 408, GRECESCU, FL. 487; b) siminoc (Helichrysum arenarium). cf. BARONZI, L. 139, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. – pl.: ochișori. – Și: ochiușor s. m. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. – Ochi¹ + suf. -ișor (-ușor).