OCHIULEȚ s. m., s. n. Diminutiv al lui ochi¹. 1. s. m. cf. ochi¹ (A I 1). cf. ddrf, cade. ◊ (Regional) Compus: ochiulețul-boului = ochiul-boului, v. ochi¹ (Cn) (Troglodytes troglodytes, Troglodytes parvutus). cf. BĂCESCU, păs. 117. 2. s. n. cf. ochi¹ (B I 1). cf. chest. ii 177/84. 3. s. n. cf. ochi¹ (B I 3). cf. alrm ii/i h 416/987. 4. s. n. Cf: ochi¹ (B IV 2). cf. ds. 5. s. n. (Prin nordul Munt.) Cuțitaș în formă de S, întrebuințat de fierar. rădulescu-codin. – PI.: (m.) ochiuleți și (n.) ochiulețe. – Ochi¹ + suf. -uleț.