OCOP s.n. (Mold.) Șanț de apărare, tranșee. Se cunosc ocupurile leșilor făcute de atunce. URECHE. Pre hotarul satului sînt ocupuri făcute de Ieși. URECHE. Au intrat în ocop ș-au scos pe turci. PSEUDO-COSTIN, 15^r. Numai ce s-audzie tunurile dînd din ocup. NECULCE. Variante: ocup (URECHE; NECULCE). Etimologie: pol. okop. Cf. h i n d i c h i u.