OCĂRÎ (-ărăsc) vb. tr. A înfrunta cu vorbe urîte, de necinste, rușinoase: cela ce-și va rîde de altul... acela se va pedepsi ca și cînd l-ar fi înjurat și ocărît cu cuvîntul (PRV.-MB.); Ci cînd postești, fă și bine, nu amăgi, nu fura, Nu pizmui, nu ucide, nu ~, nu jura (PANN); refl. (P): cine se laudă singur, se ocărăște pe sine [vsl. okarjati].