ODAGACI subst. (Mold., ȚR) Numele a două plante; lemnul acestor plante. A: Au poroncit de au adus un tambur, căruia coada ii era de odagaci. H 1771, 82^v. [Fata] ține în mînă o tambură cu coada de udugaci, H 1779², 76^v; cf. H 1779², 84^r. B: Ia rădăcină de anghelină ...... udagaci. . . coji de lămîie... și le pune într-un săculeț de pînză. CARTE DE BUCATE. Variante: udagaci (CARTE DE BUCATE), udugaci (H 1779², 76^v, 84^r). Etimologie: tc. ödağaci.