ODRĂSLI, odrăslesc, vb. IV. lntranz. 1. A se naște, a se ivi; a crește. Sate odrăsliră din vetrele brazilor tăiați. GALACTION, O. I 254. Popoare vechi s-au risipit, iar altele au odrăslit și s-au ridicat pe sfărămăturile lor. VLAHUȚĂ, O. A. 409. ◊ Fig. Într-o zi – are să odrăslească și pentru noi binele. CAMILAR, N. I 21. Inimi în care odrăslește duhul vrajbei și al răzvrătirii. NEGRUZZI, S. I 274. ◊ Tranz. Să trăiască, Să-nflorească, Coconași să odrăslească. GALACTION, O. I 71. 2. (Despre plante) A da mlădițe, lăstari; p. ext. a înverzi, a înmuguri. S-a iscat de la o vreme o buruiană îndărătnică și păgubitoare... De ce o tai, de ce odrăslește mai vîrtos. SADOVEANU, N. P. 40. Frunză verde liliac, Bată-l vina de gîndac, C-au mîncat frunza de fag; N-au lăsat să odrăslească, Fetele să se umbrească. SEVASTOS, C. 83. ◊ Tranz. Și iarăși unde firea copaci nu au odrăslit, oamenii, cu feliurimi de meșteșuguri și munci, păduri întregi au sădit. GOLESCU, Î. 143. ◊ (Cu complement intern) Să crească, Să înflorească, Odrasle să odrăslească. TEODORESCU, P. P. 171.