odăiță sf [At: NEGRUZZI, S. I, 302 / V: (reg) h~ / Pl: ~țe / E: odaie¹ + -iță] 1^[1] (Șhp) Odaie (1-4) (mică) Si: cămăruță. 2 (Reg) Camera cea mai mică a unei case țărănești, folosită în special ca bucătărie. 3 (Reg, îf hodăiță) Casă mai mică, clădită în curte, alcătuită, de obicei, dintr-o cameră și bucătărie și servind ca o a doua locuință Si: (reg) căsoaie. 4 (Reg) Șură. corectat(ă)